Un colţ de dimineaţă Se ţese înecăcioasă sub poala de pădure O ceaţă muribundă pe lutul adormit. Pornesc sătenii harnici în mână c-o secure Pe drumul plin de rouă prin ierburi tolănit! Tuşind, cu glasul stins, o boare răcoroasă Îşi mână unda lină din gâtul ei diform. Larg deschide gura pădurea somnoroasă Şi limbile-nverzite le mişcă uniform! Cosaşii trec pe luncă cu coasele pe spate Şi-n traista atârnată merindele-s fierbinţi; Pe când văcuţe-n sat tot slobozind la lapte, Mai macină la vise pe pietrele de dinţi! Pe harpa unui uger, cu palmele ei fine, În vasul de cinci litri pe iarbă aşezat, Mulge o fată dulce din patru strune pline Un cântec ca omătul de dor imaculat! Răcoarea dimineţii începe uşor să scadă Şi-o zăpuşeală mică se furişează-n tei; Bălţata din picioare, cu biciul ei din coadă, Loveşte o muscă neagră ce sta pe burta ei! 20.05.2012
sâmbătă, 31 mai 2025