O vulpe la ţăran se înnădis-odată La păsări în poiată. Cu-acea deprindere şi iarna pe omăt, Ea noaptea au venit flămândă la ospăt, Şi în găini s-au desfătat. Iar după ce s-au săturat, Apoi au zis: „Destul, mă duc degrab-acasă, Ca nu cumva să dau pielcica pentru masă”. Dar îngrijirea ei, curând s-au împlinit: Căci urma se vedea, pe unde au venit. Ţăranul vânător s-au şi luat pe urmă, Şi vulpea au ieşit de contăş foarte bună. Ce dac-ar fi şi-n lumea mare Văzută urma la tâlhari, Atunci mă jur, fără mustrare, Că s-ar vădi şi în curţi mari.
sâmbătă, 19 aprilie 2025