Absurda consonanta ! Tu vrei sa pleci , dar stiu c-o sa revii, purtand in gand speranta Acelui proaspat inceput ,de care ai uitat, imi pare Eram, ti-aduci aminte ? tineri pe atunci si intr-o circumstanta Ne-am intalnit si benevol , am mers pe-o singura carare Da ! ne-au unit mainile doua, ce se legara parca pe vecie Vedeam la fel ca ochii tai , si gurile voiau sa fie O consonanta-n viitor , o voce-a doua minti rebele Un suflet nou , pur si curat, ca nufarul din apa vie , Purtat usor si elegant de delta vietii tale si-ale mele Sau de-un delfin cuminte , ce inoata ,noaptea solitar Si care sare in plonjon ,cercand sa ia lumina N-o poate prinde , dar se-ntoarce iar Doar paznicul din far, e cel ce poarta vina Caci lumineaza mult prea sus si poate ca-n zadar Se-arunca el planand in zbor, acolo printre langa stele Ar vrea sa muste-n zbor dintr-o lumina , iar Si s-o arunce -n ceruri,mai departe, dincolo de ele Sa fie noaptea clara , senina , sa se vada Sclipirea dragostei de diamant curata Sa umple iarasi bolta cu lumina si mai apoi sa cada In albul pur, ca sufletul virgin si nepatat de fata Ce n-a simtit nicicand iubirea , e alba si imaculata La fel cum tu ai fost atunci, cand beam setos din cana Ce mi-ai intins-o delicat dand capul intr-o parte Nu ma stiai deloc pe-atunci , frumoasa argeseana Eram un calator ce vine , din tara unui de departe Si te-am iubit de-atunci ,sa stii tu , mandra floare Caci am simtit dintr-un respir c-ai creste tu in mine O dragostea mareata sau poate chiar mai mare O consonanta ce ramane, cu mine si cu tine ! A doua suflete ce mor de dragul nemuririi Dar care s-au pierdut apoi , ca un delfin pe mare La fel cum am pierdut si noi, refrenul simplu al iubirii Si de atunci ma tot intreb , te-ntorci napoi tu oare ? Speranta n-a murit deloc , te-astept acolo , pe carare !
sâmbătă, 31 mai 2025