Ne mor prietenii-n grabă, Nu știu cine mai întreabă, Te uiți la îngeri îndelung, Nu se mai moare de drum lung. Păstrăm memoria lor neschimbată, Ca ultimă piesă ce a fost luată, Prietene! Tu ai fost bucurie și dragoste, În multe inimi și-n ale noastre, Și facem poduri către tine, Că poate vin zile senine, Că-n sufletul nostru s-a stins focul, Că n-am atins și noi norocul, Boala a certat prietenia, Ce-aducea mereu bucuria, Dar drumul uneori e scurt, Ce pentru viață curată e scut. Fiecare are o cale-n viață, Vrem să nu fie înlăturată, Sper că prietenia nu a dispărut, Că mult cu tine-am petrecut. Vrem prietenii să vină înapoi, Că nu știm nimic de viața de apoi, Trebuie să fie-n dragoste iertare Și-n prieteni să găsești alinare.