Amanţi...

Amanţi vor fi acei copii 
ce în a lor cămine,
n-au dragoste şi nu-s iubiţi, 
aşa cum se cuvine.

E dreptul lor să aibă parte 
şi de iubire-n viaţă
de-aceea caută haihui 
un suflet ce-i răsfaţă.

Nu  îi condamn, 
că-i dreptul lor să fie fericiţi,
măcar aşa în viaţa lor 
să fie împliniţi.

Ei şi-au făcut, tineri fiind, 
familii şi copii 
sperau să fie multumiţi,  
să aibă bucurii.

Dar uneori chiar frumuseţea 
şi agerimea minţii
îi fac o pradă prea uşoară 
în gheara suferinţei.

Apoi, se înhamă la jug 
că mai sunt încă tineri
şi este greu să înţeleagă 
că nu-i iubeşte nimeni.

Şi nu e drept, tânăr fiind, 
să-ti sacrifici viaţa,
doar pentru c-ai ales greşit 
perechea, dimineaţa.

Că-n zorii vieţii nu-ţi dai seama 
că eşti nefericit
şi tot încerci, pe orice căi, 
să simţi că eşti iubit.

Apoi, matur fiind, constaţi 
că te întorci acasă
doar pentru a te odinhni 
şi ai un loc la masă.

Astăzi e ziua unuia, 
mâine - o sărbătoare... 
alergi să cumperi un cadou 
şi să oferi o floare.

Dar sufletul nemulţumit 
plânge-n adâncul firii,
emoţii tandre nu găseşte 
în zâmbetul privirii.

Şi dintr-o dată-n univers 
apare strălucirea 
sunt ei, amanţii minunaţi, 
ce-şi dăruiesc iubirea.

Nicicând, nimic n-a fost aşa, 
dar totul e aievea
de este el sau este ea, 
ţi-o spune chiar plăcerea... 

Dorinţa de a fi iubit 
nu-ţi trece într-o noapte,
imbold erotic 
– să trăieşti ale iubirii şoapte... 

Eşti zi de zi tot mai surprins 
cum te trezeşti la viaţă
te-ai dărui la infinit, 
n-ai vrea să pieri în ceaţă.

Secretul crezi că îl păstrezi 
de ceilalţi ascunzându-l, 
nu vrei rupturi, doar să repeţi 
- iubirea frematândă.

Prin dragoste purificaţi 
nu vă temeţi de soare
şi-n mare voi vă aruncaţi 
când luna-n nori dispare...

Nimic nu este aşa sublim 
ca dragostea-nfocată,
ce o primiţi şi-o dăruiţi 
amanţilor deodată.

Amanţi - cei care se iubesc 
doar pentru a lor plăcere,
nu cer nimic, 
doar dăruiesc imensa lor avere...

Iubire este tot ce au 
mai scump şi pur în lume
şi nu le pasă de genuni, 
trăiesc doar o minune.

Se poate întâmpla oricui, 
oricând, în astă viaţă,
să se trezească-n zori de zi 
c-a rupt a vrăjii mreajă.

Şi oare nu ar fi păcat 
să-ţi iroseşti iubirea
fără să simţi pe-acest pămant 
ce-nseamnă fericirea?

Amanţii sunt complementari 
şi-şi satisfac capricii
ce le-nfrânau de mai mulţi ani, 
trăind în sacrificii.

Un foc de tabară arzând 
în noaptea înstelată
înalţă flăcări şi scântei, 
mocnesc tăciuni în vatră..