Anotimpul al cincilea Plânge-n ochii noștri despărțirea surdă, Plânge anotimpul desfrunzit pe ram Se abate bruma rece peste-o ciurdă Ne dezbară vara, nu mai ai balsam. Palidă revine nostalgia toamnei Tremurând alene, parcă ne îngână. Dintre noi usucă vajnici brebenei Și așterne-n loc, dor și mătrăgună. Plouă picuri grei, plouă parcă ninge Și mi-e frig de mine și mi-e ger de noi Între anotimpuri dragostea se stinge Ca un plânset greu, plâns de amândoi. Vântul ne răzbate, dă să ne sfâșie Și amorul nostru stavilă nu-i ține Nori grozavi se-adună, stranie stihie, Să anunțe jalea iernii care vine. Nu-i în calendare, nu e nicăieri Loc să ne mai simtă, timp să ne mai știe. Dragostele noastre, alte primăveri N-or să le-n florească, n-or să le învie. Haide peste munți, haide peste ape Să zidim secunde, să culegem timp Din iubirea noastră poate o să scape Vreun fior să-nvie în alt anotimp.
sâmbătă, 31 mai 2025