Aproapele

(„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, 
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 
Iar a doua, asemenea ei, este: 
„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 
În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.)

Aproapele
...
Am întrebat odată, un coleg din lume,
Cu care-mpart-zic eu-aceeași neștiință,
De ce se luptă omul cu-atâta stăruință,
De-a-și făuri în viață un sclipitor renume?
...
O, dragul meu confrate, -nainte de născare,
Îți amintești cumva de am avut de-ales
Ce vom face noi, în lumea asta mare,
În zbaterea-i neroadă și fără de-nțeles?
...
Cu o privire-naltă, de undeva de sus,
Acela m-a-ntrebat, tu cine ești străine? 
Tu știi cine sunt eu? Privește-mă mai bine,
Asemenea-ntrebare nici regii nu mi-au pus!
...
Și de când noi suntem amândoi colegi?
Eu m-am luptat o viață în lumea asta mare,
Să-mi fac un bun renume, poți să înțelegi?
Și eu sunt cineva, nu sunt un oarecare!
...
Mi-am amintit deodată, ce trebuie să fac,
Menirea pentru care în lume m-am născut,
Am înțeles și-apoi am plecat, tăcut,
Să mă găsesc în lume, cu mine să mă-mpac!
...
O, mândrie goală și-al tău ego umflat
Din om fără valoare ce se vrea măreț,
Cum te bați în lume cu ceilalți ce se bat
Să-i poți privi pe toți de sus și cu dispreț!
...
Eu mă plimb discret în lumea asta mare,
Să mă găsesc și-apoi cu mine să mă-mpac,
Deși îmi este greu și nu știu cum să fac,
Pentru că eu mă văd de fapt, în fiecare!