Motto: “Nu căta comori cerute de a lumii desfătare, Nu culege măreţia unei clipe, unei lumi, Nu-ngrădi eternitatea în a banilor chemare, Când iubirea te îndeamnă tainic vis să îţi asumi.” Pe când luna desfăşoară taina nopţii fermecate Şi pornesc biruitoare ale stelelor făclii, Eu visez a ta făptură zdrobind lanţuri şi lăcate Ce-mi legară în iubire ale vieţii herghelii. Pegaşi mândri se ridică din eterna aşteptare Şi al vieţii car de luptă gata este de atac, Iar o bură de lumină se aşterne până-n zare Deschizand iubirii calea şi al cerului iatac. Tu tresari şi te cutremuri de o nouă, dulce boare A iubirii adiere te cuprinde pătimaş. Coborându-ţi Universul şi destinul la picioare, Eu te chem să fii regină în al dragostei sălaş. Vei uni munţii şi zarea cu un nimb de fericire Şi în freamăt de lumină tu vei fi aşezământ, Precum bolta ce străluce peste marea de iubire Tu fii coperişul lumii, iară eu voi fi pământ. Devenind în sfera lumii două raze de lumină Vom trasa arcul iubirii din trecut peste prezent Şi, în arealul sorţii, viitorul fără vină Va hrăni dragostea noastră şi al nostru ţel fervent.