*lui C.A. depozitarul ereziilor somptuoase* ”au coloana” țipă ființa scufundată în leșie pân la umăr singură în hăul nopții cine să audă zeii dorm și nu le pasă scrâșnetul ciobește colții printre umeri lupii fug în haită din țâțâna vieții scuturând amarnic ramuri în ciclonuri brumăresc sefire frâng elipse în pătrar de lună pe saltea de ruguri colțuroasă luptă în atom de rai se-ndoaie pe urlet și trunchiul de cer ca o rugăciune înspre șale mișcătoare nisipuri își preling astralele clipuri zgrumțuroasa iubire și se dor sticlos ca o moarte-n pahare de lavă pe buză de jar făptura prăvale în cartilaje dragonii topesc plasa tampon bântuie fantome prin tranșee de oase e pustiu și năprazne de ger nici un înger nu se mai respiră doar durerea semnează cu gheare de foc calota de gheață a numelui său cu vuiet se crapă printre atrii de dor spărgătorul ursitei despică-n șpanuri acide limba-nțelesului sublim mobilată partea concavă a frontului își dezvăluie punctul nevralgic ușa vieții sale doar un gând descuie să-și ridice ziua ca pe-o cruce în spate în genunchi pe coate sisif nicicând nu se moare un crepuscul cântă strălucirea un eșec acunde în clipita-i dulce din păstaie veșnicia râde trucu-i reușit ”au coloana” țipă ființa prinsă-n teascuri suferința-i tot mai mare hapurile zac în tindă sub o pânză de păianjen bolovanul crește muntele se surpă n-a fost niciodată decât în pupilă joc de reflectări și spaime între vertebre golgota se zbate în piatră să-și mistuie cerul răbdătoare așteaptă răstignirea jerba roditoare efemerul doare ultimul piron moartea încă nu și-a înghițit
luni, 21 iulie 2025