Cuprins de pasiune, m-atragi uşor spre tine, privirea-ţi străluceşte, Eu mă topesc de dor. Ne celebrăm iubirea cu dragoste profundă, trăind a vieţii clipă, pe Altarul lui Amor. Când te privesc, iubite, mă văd ca-ntr-o oglindă, cu sângele în clocot şi dragoste-n priviri. Aceeaşi patimă ne dogoreşte-n inimi, trăim momentul, clipa şi apoi, murim... Renaştem din cenuşă, nu știu a câta oară, şi retrăim mirajul la fel ca la-nceput. Fericiţi suntem, în fine, că vrut a noastră soartă să ne dea în dar iubirea, şi să nu ne mai despartă.