Peste văi pădurea cântă cu ochi verzi de peruzea Alinând întreaga fire cu murmur de rămurea, Cerul ca o boltă-aprinsă de un ochi incandescent Străjuieşte orizontul cu un zâmbet inocent. Doarme legănată luna de al stelelor alai Peste lacrima din nouri răsfirând părul bălai, Şuşoteşte lin izvorul în acorduri de vioară Când, cu buzele-i sfioase, îl sărută-o căprioară. Farmecul pluteşte-n aer în oceanul de smarald Răsfirând bobul de rouă cu un dulce tremurat, Zumzăie uşor albina, zâmbind tandru către floare Când, în sacii de lumină strânge miere şi culoare... * Deodat', se-aude-un foşnet ca un geamăt întrerupt, Iar seninul se ascunde sub un nor cu păr cărunt, Cu suflarea sa tăioasă şi toiagul argintiu Răscoleşte printre arbori tot veşmântul arămiu, Se închide în tăcere floarea tremurând de frig, Şuşoteşte trist izvorul când torentele-l înghit, Glas de tunet , vuiet , ropot se aude din înalt Când prin neguri luminoase toamna dă primul asalt. Se ridică peste ramuri gândul unui vânt turbat Presărând rugina oarbă peste codru-nfiorat, Iar de sus tuşeşte bolta, aruncând lumini din ea Prin pădurea răvăşită, cu ochi trişti, de peruzea... 11.10.2015
sâmbătă, 31 mai 2025