Cea mai frumoasă Cântare

Cea mai frumoasă Cântare

Cea mai frumoasă Cântare
E Dragostea lui Dumnezeu,
Prin forţa Sa cea creatoare
Ce-n Univers prin asumare,
Şi-a luat un rol de Corifeu.

În planul sfânt de mântuire
S-a pus chezaşă în salvare,
Când în faimoasa răzvrătire
Pentru-nălţarea sa-n mărire
Lucifer, s-a vrut mai mare!

Şi-a trebuit să intre-n luptă
Pentru pacea-n cerul sfânt,
Când se tindea sa fie ruptă
Prin acţiunea-i neîntreruptă,
Într-un trist, deznodământ.

Căci pân-la urmă o treime
Din îngerii ce-au fost creaţi,
Pierdut-au sfânta isteţime,
Şi-au părăsit a lor mulţime...
Şi-au fost din cer alungaţi.

Dar lupta a fost continuată
Şi-n lumea nouă cea zidită,
Şi la Golgota-n jertfa dată
Prin Mielul blând fără pată,
Dragostea a stat nebiruită.

A-nvins pe cel ce stăpânea
Cu puterea-i peste moarte,
Căci pe cei prinşi, el îi ţinea
Şi-ntre zidiri reci, îi reţinea
Ca ei de har să n-aibă parte.

Flavius Laurian Duverna