« Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea şi a zis:… Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti… » (Ieşirea, Cap.20; 1, 3, 4, 5) CHIP CIOPLIT Ne facem chip cioplit din orişicine, Ne facem chip cioplit din orişice, Dar Domnul Dumnezeu ne-a spus: «La Mine Să închinaţi a’voastre suflete!» Pericolul pândeşte orişiunde, Pericolul pândeşte orişicum; În ce iubim, un idol se ascunde, Pe Dumnezeu, încet, îl facem scrum… Iubirea pământească ni-i lumină, De ea nimic nu mai vedem în jur; Firi păcătoase, ne iubim cu vină Şi ardem - foc de paie preaobscur… Iar focul ce odat’-a ars se-opreşte Şi-n loc rămân funingini fără rost; A noastră viaţă-n van se iroseşte De amăgiri şi sentiment anost. Iubirea între noi este frumoasă Doar dacă nu-i lipseşte Dumnezeu, Altfel nimic în urmă-i ea nu lasă, Decât un sfert din “noi”: bolnavul “eu”. Să subjugăm, deci, dragostea terestră Celei ce ne-a fost dată de Iisus Şi împreună să ne fie-orchestră În simfonia ce-avem de compus! Căci dragostea e tot ce-avem nevoie, Idolatria însă-i vicleşug Ce ni-l întinde fără-a noastră voie Cel rău, ca să-i cădem sub greul jug. Persoana ce-o iubim să nu ne fie, Din propria înşelare, chip cioplit! Să ştiţi: o singură iubire-i vie - A Celui ce de-a pururi ne-a iubit!