Curcubeu

Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Aproape ești atunci când eu, încerc să te imaginez.
Mă bucur fiindcă ne-am iubit, ca nimeni alți-n astă viață,
Dar totul s-a sfârșit subit, când tu ai dispărut ca-n ceață.

Te-am căutat, m-am întristat la gândul că m-ai părăsit,
Am fost atât de bulversat, că multe nopți nu am dormit...
Nu-nțelegeam cum poate tu, m-ai părăsit fără vreo vină,
Dar știu acum că sufletu’,ți-a fost o pată de lumină.

Într-un târziu te-am regăsit, într-un spital luptând cu moartea
Adusă de-un nefericit, șofând băut pe zebră noaptea.
Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Nici nu mai știu dacă sunt eu, zi-noapte stau și te veghez.

Dar nu-i nimic prea mult acum, când ești fragilă și plăpândă,
Ți-aș da și sufletul oricum, ca lupta ta s-aibă izbândă.
Vom fi din nou că altă dată, inseparabili și uniți,
Iubito, fii te rog bărbată !...noi te iubim, tu să nu uiți !