Dacǎ ai o stare rea, Cum poate cǎ am şi eu, Nu o tratez, cu voia ta, Ca pe-o fiinţǎ din antreu. Deci, Dragostea e lucrul Care Oferǎ plǎcere-adâncǎ Şi, De ce nu! O desfǎtare. Cǎ, Dacǎ, Doamne fereşte, Dragostea, Oricȃt de micǎ, Lipseşte Din sufletul cuiva, O mare suferinţǎ Creşte pȃnǎ cȃnd inima Va sucomba. Aşa cǎ, Dragostea trebuie preţuitǎ, Cǎ numai dânsa face Ca muntele şi marea, Alǎturi de iubit şi de iubitǎ, Sǎ se sǎrute-n pace. Cǎ dragostea e minunatǎ, Nu mǎ-ndoiesc. Şi, Dacǎ ȋmi permiţi Sǎ îmi dreg glasul, Îţi spun cǎ O dragoste, Pe palierul cel mai mare, Nu se-ntâlneşte La tot pasul. Iar dacǎ o gǎseşti, Socot, Din întâmplare, Prin ,,milǎ şi spaimǎ”, Cum spune Aristot, Te va zvârli-n purificare.
sâmbătă, 31 mai 2025