despre dragostea de țară

unii clamează despre dragostea de țară

dar mai întâi
este o inimă mare ca o cetate
cu marginile crenelate de
un fluviu care despică destinul
câmpiilor
până la o mare neagră
și mai este o pădure de căciuli
de daci înalți cât
coloana infinitului

apoi se aude o ciocârlie care ne ține
de mână pe toți
în vreme de război
sau
într-o horă a unirii
doinită din fluierul
unui baci viteaz numit Mihai
sau a unui stejar pe nume Avram Iancu

și abia după ce ne numărăm morții
mânăstirile
și munții Carpați
de pe frunțile încruntate
ale voievozilor,
putem povesti cu smerenie
despre
dragostea de țară și altora
dar mai ales
nouă înșine