Un pescăruș zboară sus în depărtare, În zborul său haotic el nu se oprește Pescărușul e trist și-și urmează cântecul, Își ascultă melodia care poate-i schimbă norocul. Destinul său e o dragoste neîmplinită, Sufletul său e-n doliu de iubire finită, Iubirea necruțătoare i-a frânt aripile, Iar dragostea ingrată i-a pătat visele. Așa trist într-o zi l-am văzut trecând Și-a părăsit cuibul, dar îl aud cântând, Purta cu el urâta singurătate, Dar căuta să-nceapă o viață cu dreptate. Căuta iubirea lui mereu deasupra apei, Să-și împlinească visul cât va trăi, Dar goana sa deodată s-a oprit, Că iubirea dulce-n viața sa a revenit.