Nici nu-ndrăznesc să-nșirui în cuvinte cât de frumoasă ești, ca în povești, înșiruiri de slove să prezinte minunea unui vis, așa cum ești! De-aș da un rost pornirilor sangvine te-aș zugrăvi pe cerul larg deschis, să te privesc în nopțile senine cum strălucești când totu-i interzis. Nu aș porni în lunga căutare să te găsesc la margine de lumi, să navighez pe marea de splendoare dictată de Lumina ce-o aduni. Îmi e de-ajuns să te privesc de-aproape prin niște gratii fără de atomi ca dragostea, bogată-n spectroscoape, să-ți pună colorit în cromozomi. Poate vei ști că te privesc prin focuri, că ard intern, de dragoste hrănit. O fac candid, lipsit de echivocuri, și îți ofer un roșu-n colorit. Dar cum aș zugrăvi Infinitatea pe pânza unui cer atât de mic? Ce Univers ar prinde vastitatea unei iubiri ce arde sub ilic? Așa că tac uimit de-a ta făptură Cuvintele le-acuz de dezertări că sunt firave, fără armătură, ca al tău chip să-l pună în cântări.
sâmbătă, 31 mai 2025