Din câte timpuri apari Tu? Şi-n câţi atomi se răspândeşte Cuvântul Tău de « Da » sau « Nu » ? De dragoste, Te văd orbeşte… Nu am nevoie să te strig - Tu vii din orice dimensiune Şi-n suflet pui şi cald, şi frig Şi ştii să-mi spui oricând pe nume! Nu ai nevoie să m-auzi Ca să-mi asculţi, plăpândă, ruga, Când ochii mei de plâns sunt uzi, Sau când spre Tine nu mi-i fuga… Am început aceste rânduri Neştiind c-o să vorbesc cu Tine, Crezând că-aştern doar simple gânduri Puţin mai şlefuite-n rime, Dar Tu mi-ai dat din trebuinţă Să-mi fie joaca poezie, Să mă-ntărească în credinţă, Neştiind eu ce îmi trebui’ mie ! În marea Ta înţelepciune, Nu m-ai lăsat nicio clipită Să-mi pierd identitatea-n lume, Chiar mintea mea de-i adormită, Căci Tu în inimă mi-ai pus Ce mintea nu poate cuprinde - O dragoste de neapus, Care din dragoste se-aprinde! Nici timp, atom sau dimensiune Nu pot fi stavilă iubirii - Nimic vreodată n-o răpune: Doar ea e stavilă muririi!