Din iluzie te prind la piept Iarna dragostei iar e prezentă Ea ne-așteaptă dănțuind la pol Însă luna e tot mai absentă Doarme sub tăceri cu trupul gol. Eu mă-nalț pe aripi de zăpadă Din iluzie te prind la piept Vreau ca taina nopților să cadă În lumina sfântă ce-o aștept. Dar mă-mbată iar tăcerea oarbă Cu parfumul stelelor de foc Ce din dragoste ar vrea să-mi soarbă Amintirea prinsă la mijloc. Vara-și lasă soarele să zburde Peste valul mărilor de dor Și tăcerile iubirii rămân surde Parcă ar fi stele pe covor. Vino iar iubite și îmi cântă Despre noi cândva nesărutați Și în dragostea tăcerii sfântă Să rămânem veșnic însetați. Că-n verandă plouă cu tăcere Plouă și cu stele din pereți Peste amintiri lăsând durere Și-a ta rătăcire ce-o regreți.
sâmbătă, 31 mai 2025