DORINȚA

Dorința

În vârf pe dealul depărtat
Pe creste , lunci şi neumblat
În lumea rece muribundă 
Trăia un fiu de maică blândă.

Timpul trecea maica sa dus
Cerul o luase spre apus,
Măicuța la iubit nespus
Iar cerul şi apele au plâns.

Rămas orfan în lumea sa
Pădurea pe om îl iubea
Ursul cel brun îl apăra
Omul pădurii devenea

Seara pe prispă el ieşea
Cerul steluțe ia-răta
Dar una-i mai strălucitoare
Cu razele năucitoare

Zilele sale se scurgeau
Anii cei tineri se duceau
A doua vârstă se scurgea
Fiul pădurii moş era

Dar el pe prispă se ducea
În cârja lui se sprijinea
La steaua lui se închina
Şi- ncet steluța o iubea.

Văzând cum zilele plecau
Şi oasele cum îl rodeau
Inima-n dinți el şi-a luat
Şi la steluță sa rugat

Iubirea mea din depărtare
Inimioara rău mă doare
Căci te privesc de-o veşnicie
Eşti unică tu dintr-o mie

Tu nu ai seamăn sus pe cer
Şi ma-m legat fără să sper
De a ta rază luminoasă 
De tine scumpa mea crăiasă

A ta privire nu-i un vis 
Te-aş însoți şi-n paradis
Mă leg de soarta ta pe veci
De ale tale nopți ce-s reci

Spre tine mă îndrept iubire
Aici nu am nici fericire
Nici frate, soră n-am aici
Nici unchi ,mătuşă nici bunici

Cu mreaja ta mai  cucerit
Mai amețit mai năucit
Primeşte-mă în casa ta
Căci te iubesc steluța mea

Steaua tăcea şi-l asculta 
Însă nimic ea nu simțea
Ştia pe om ce-l aştepta
Şi la ureche îi şoptea

Aici e rece şi e noapte
Ce să-ți ofer nu am palate
Eu nu am simțuri nam păcate 
Sânt doar statornică în noapte

Pustiu nemărginit ți-ofer
Te vei simți mereu stingher
Văzduhul este al meu destin
Chiar de-i mister este sublim

O sărutare nu-ți pot da
O mîngâiere chiar de-i vrea
Privirea mea n-ai so-n-tâlneşti
Tu pământean asta-ți doreşti?

Liniştea nopții sa lăsat 
Peste pământul înghețat
Un bătrânel amorezat
Stătea pe prispa sa crispat

Te las pădure minunată
Te las tu floare miresmată
Te las izvor şi poieniță
Te las tu mică garofiță

Ursul cel blând sa aşezat 
Lîngă stăpîn şi supărat
Urla la lună şi la stele
Dar în zadar ....urla la ele

Sa stins munteanul a plecat
Ursul plângea neîncetat
Unde-a plecat e la apus
Unde şi maica lui sa dus

Pe cerul nopții plin de stele
Două steluțe stau stinghere
Şi se mai văd încă şi-acum 
Dar cine ştie a lor drum

Steluța mea din depărtare 
Aici mi-e vrerea sus în zare 
Din toate stelele o mie
Eu te iubesc pe veşnicie