Ce să-i ceri acestui neam ce se vinde pe nimic?

Ce să-i ceri acestui neam ce se vinde pe nimic?
...
Nu te lăsa dus de vorbe mincinoase și năroade,
Că e plină țara asta de mincinoși și de nărozi,
Toți candidații țării noastre la-nceput par cumsecade,
Însă repede-ți dai seama că-n coterii sunt virtuozi!
...
Te momesc cu vorbe goale și promisiuni deșarte,
Doar n-ai fi atât de prost încât să-i crezi pe cuvânt,
Toți sunt genul care spune  ”cine-mparte-și face parte”,
Și vei simți pe pielea ta că vorba lor e vorbă-n vânt!
...
SUA și cu Europa? Sunt două găuri fără fund,
Care ne-au lăsat la masă pentru că avem resurse,
Iar de resurse țara noastră va fi golită în curând,
Că noi n-avem capacități, ale nostre ”sunt reduse”!
...
Atâta ne dăm în stambă cu trecutul glorios,
De-ai zice că nu mai este neam mai tare pe pământ,
Dar astăzi mult prea corciți de-abia ne târâm pe jos,
Și din tot ce-am fost odată a rămas doar praf în vânt!
...
Ne furăm singuri căciula emanând doar derbedei,
Vin străini să ne dea lecții cu traiul lor sofisticat,
Noi, maimuțe evoluate îi tot maimuțărim pe ei,
Încântați de-a fi și noi produsul lor prefabricat!
...
Care tradiții, ce onoare, care popor cu rădăcină,
Când am luat bezna în brațe și ținem de ea cu dinții
Și parcă tot mai goală-i țara și mai lipsită de lumină,
În timp ce urâciunea lumii ne alege președinții!
...
Cui să-i pese azi în lume de bietul popor român,
Când nici nouă nu ne pasă că țara ne e jefuită?
Dacă ne-nvățăm copiii că Eminescu-a fost nebun,
Cum să ne mirăm că-n lume țara e batjocorită?!
...
Ce să-i ceri acestui neam ce se vinde pe nimic,
Dacă trădarea și hoția sunt a doua lui natură,
Când pentru conducători poporul este inamic,
Și impostorii cocoțați au pus de o dictatură?
...
Câtă vreme-n tine curge încă sânge de român
Și poporul pas cu pas este transformat în turmă,
Când ăștia vor să ne aducă la un numitor comun,
De poți, pleacă-n lumea largă și nu te uita în urmă!