Dragostea

Încă n-o pot înțelege —
Este prea de tot;
Mai ales când mă provoacă
Să o trec înot.
Dar oricât aș încerca,
Pe opusul mal —
Nu pot să aterizez,
Mă las dus de val.
Doar că valul nu mă duce
Unde vreau s-ajung,
Ba din contră: el în larg
Vrea să mă scufund.
Niciodată n-am răbdare
Să se potolească,
Ca apoi să pot s-o trec,
Să mă limpezească.
Și mereu și tot mereu,
Eu mă duc la fund...
Niciodată n-am puterea
Să pot s-o pătrund,
Dintr-un capăt până-n altul,
Unde mă așteaptă
Răspunsul la întrebarea:
„De ce e nedreaptă
Această latur-a mea
De necontrolat?
Și de ce de când mă știu,
Eu te-am căutat?!“

Ca să vezi, nu este vorba
Doar de un răspuns.
Ci, de fapt, am mai multe
Întrebări de pus.

Mai rămâne doar să pot
Să ajung la TINE...
Doar că pentru-a reuși,
Tre' să lupt cu mine.
Să lupt și să mă înving —
Să nu mă mai las
De al vieții mele timp,
Vrăjit, dus de nas.
Dar și când voi izbuti,
Nu vei mai putea
Decât să te contopești
Cu visarea mea...
Cu tot ce până acum,
Nu am înțeles.
Mai exact: cu tot ce-nsemn
Și să-mi dai un sens.