Dragostea nu-i joc!

Dragostea nu-i joc!

Tu m-ai purtat, când sus când jos,         
N-a fost chip să învăț ce-i bine,              
Nu-i genul meu năbădăios,                   
Mi-am pus speranțele în tine.                 

Ne-am provocat în fel și chip,                 
Am pus trăire și-n mâncare,                    
Eu am luptat să înfirip                             
Iubirea noastră, una mare.                        

Mai facem pași greu de-nțeles,                
Ce-n urma lor lasă suspine,                     
Dar nu regret că am ales                      
O lungă viață lângă tine.                          

Prin gesturi calde și mieroase                    
Îmi provocai iubirea, în șoapte,                
Cu săruturi afectuase                                
Mă răsfățai în miez de noapte.                

Te-am îndrăgit cum n-am crezut,            
Și când mă atingi pe loc iau foc,               
Iar acum știu ce n-am știut;                         
Dragostea nu-i joc, este soroc!            

Autor: Gabriel Stănciulescu