E-o cărăruie mică într-un singur sens, Suișuri, coborâșuri de toate-am întâlnit, Răscruci de drumuri care purtau nedefinit A vieții mele soartă-n vastul univers. Cărări împleticite, cărări întortocheate, Liane ce mă abat din drumul meu firesc, O junglă-n care mersul chiar de-l încetinesc, Luptându-mă cu mine eu tot o voi răzbate. Dar obosit de gânduri, sătul de-atâta greu, Eu lupta am pierdut-o și mă declar învins Si flacăra speranței încet, încet s-a stins, S-au spuberat și visuri, încet mă sting și eu. Doar frig și întuneric în suflet mi-e mereu, In amintiri ”străine” adânc eu mă afund, Dar astăzi numai ție îți mulțumesc profund, Căci tu mi-ai fost alături, tu, cititorul meu. Voi duce a mea cruce așa ca fiecare, Voi scrie de iubire, tristeți și bucurii, Voi scrie-ntotdeauna, mi-e scris în legea firii Si nu m-abat nicicând din mica mea cărare. Si numai gânduri bune spre tine se îndreaptă, Iar versul meu patetic poate te-a întristat, Dar pentru timpu-n care mereu m-ai ascultat ”Iți mulțumesc din suflet! O seară minunată!” Căprar Florin
sâmbătă, 31 mai 2025