Ce mistuire este acum in suflet, Ce amară mângâiere am pe trup Scot precum lupul un urlet Iar durerea aş vrea să mi-o rup. Nu pot sta împietrit în ea Nu am suflu,de această urgisire Să scap,nici măcar dragostea Nu mă poate duce la mântuire. Ce uragan e în mine,ce furtună În minte am,simţurile sunt izgonite Din mine,de această uriaşă rană, Corzile inimii stau rupte... Dar gata cu văicăreala,termină Tu slab luptător al sorţii,uită De tot şi îmbălsămează-te cu fericire,o zână Dulce să vină să te scape îndată. Şi eu,şi tu,iarăşi cădem În cruntă relaxare,putere nu avem Să luăm sabia iubirii şi să omorâm Durerea ce stă în noi,ziceam că ne iubim… Din volumul Pietre si Inimi, publicat in anul 2015
sâmbătă, 31 mai 2025