Eram doar eu cu mama, pe-un drum bătut de ploi În bezna deznădejdii fugeau de noi strigoii C-aveam în suflet "harul", de-a trece prin noroi Să-nvingem orice frică, să ne urmăm eroii Eu mai pribeag din fire, cu mersul meu peltiu Cădeam din groapă-n groapă, să gust și din durere Dar mama stând alături, din zori până-n târziu Îmi ridica moralul cu vorba ei de miere Eram doar eu cu mama, când traversam prin foc Tot căutând speranța, prin gândurile toate Dar ea de oboseală se-așează într-un loc Atunci o iau în brațe și-o duc mult mai departe Ea a trudit sărmana, să am un viitor Să nu-mi lipsească astăzi, nimic din ce-mi lipsește N-a vrut ca să-i rămân, destinului -dator Dar cu singurătatea, acuma ea plătește Eram doar eu cu mama și poate voi mai fi Ne vom unii privirea în vechea noastră casă Acum mă strânge-n brațe doar prin fotografii Durerea ei de mamă, pe suflet o apasă Treceam doar eu cu mama, prin cumpăna de gheață Făr' să cunoaștem prețul, cât ar costa o viață! Georgian Ionut Zamfira
sâmbătă, 10 mai 2025