Mama Pe mama mea a nãscut-o Dumnezeu la naşterea mea i-a dat ochi de-apus şi ochi de rãsãrit şi câteva izvoare de lacrimi şi-atâta dragoste cã nu mai ştia mama unde s-o mai punã o ține pe rafturi în pivnițele sufletului şi scoate calupuri şi mi le dãruieşte învelite frumos în câte un izvor de lacrimi Pe mama mea a nãscut-o Dumnezeu la naşterea mea i-a dat glas de tunet şi glas de doinã şi-atâta grijã şi-atâta durere cã nu mai ştia unde sã le punã le-a ascuns sub lespezi adânc în pivnițele sufletului şi le-a lãsat acolo pe vecie Pe mama mea a nãscut-o Dumnezeu la naşterea mea i-a dat câteva -isme sã le poarte brãțãri la mâini şi-un veac de singurãtate ş-atâta belşug de amãgiri cã le-a zidit mama în cãmãrile vremii pentru zilele cenuşii pe mama mea a nãscut-o Dumnezeu la naşterea mea i-a dat câțiva bãnuți sã-şi cumpere iluzii şi nişte bilete în rândul întâi la spectacolul istoriei (mama le-a strecurat într-o carte de interpretare a viselor) şi seturi cu palme de unicã folosințã din cele care aplaudã automat Pe mama mea a nãscut-o Dumnezeu la naşterea mea i-a dat rãbdare cât pentru nouã vieți şi un surâs din acela pur-sânge herculeean dãrâmã toate relele firii şi nefirii din el face mama şiraguri de mãrgele de dor şi mi le dãruieşte cu sfialã Pe mama mea a nãscut-o Dumnezeu la naşterea mea.