Femeie

Adevărat si cu durere-ți spun,
Că nu-i ceva mai tainic și mai sfânt
Pentru noi pe acest pământ,și chiar și dincolo de el,
Ca dragostea de mamă pentru prunc.

Minune nu-i mai mare ca aceasta,
Prin naștere-ți îndeplinești menirea,
Ce cu cinste dată-ți fu doar ție s-o trăiești.

De când te naști spre dragoste țintești
Și-o cauți toată viața-n disperare,
Și nici măcar un conștientizezi,
Căci ești lăcașul dragostei astrale.

Deți tu printre alte daruri,
Chiar cheia sfintelor lăcașuri pământești,
Și-n tine se coboară cerul,
Copilul când îl zămislești.

Nu e durere pe pământ mai mare,
Care te poate face fericit,
Și nu e clipă mai înălțătoare
Ca dragostea ta pentru prunc.