Fenomenul Luciferic Motto: ,, Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ!... Biblia, Isaia Cap. 14, 12. etc. În vremi de-naltă măreţie Ale creaţiei lui Dumnezeu În stadiu-i sfânt la apogeu, Prea Sfânta Sa Împărăţie 'Şi-eterniza vastu-i traseu. Perpetuând sfânta menire În ani şi vremuri nedatate Prin paşii spre eternitate, Ea-şi parcurgea în fericire Fluida-n veci prosperitate. Căci marea binecuvântare A celor ce au fost create Ca bune foarte declarate, Se-afla în grija-I iubitoare Completă-n suveranitate. Şi-n orice nouă dezvăluire A Forţei Lui cea creatoare, Minuni adânci de cugetare Venind din veşnica zidire, Se arăta, dragostea mare. În Univers, fiind revărsată Spre bună starea lumilor, În ordinea asupra lucrurilor Stătea în glorie, admirată, Ca sursă a vieţii, a tuturor. Nemărginita Înţelepciune Era-ntregime apreciată, De lumile toate... cântată Ca singura în lucruri bune Prin veşnicia prea curată. Doar fenomenul Luciferic Ce-a apărut ca din neant Punându-se pieziş pe cant, A-ntins o pată de-ntuneric Peste-al iubirei sfânt liant. Şi-n lumea îngerilor sfinţi S-a-nfiripat cu precădere Punctul său fix de vedere, Originea unei vagi dorinţi De a conduce prin putere. ,,Să-nalţ scaunul mai sus De stelele lui Dumnezeu!’’ Era principiul ce mereu - Vocifera, unde-a fost pus În slujba sa, din empireu. Voia pe muntele-adunării: Capătul de miază-noapte Cu planuri bine camuflate, Pe vârful norilor, umblării, S-arate, că-n ceruri poate. Şi că acolo, sus pe munte S-arate că-ntre Dumnezei Se-nvârte roata dragostei, Si se creează o nouă punte Şi-o nouă ordine,-ntre Ei. Să fie chiar ca Dumnezeu, Să aibă slava şi-nchinarea Şi-n gloria sfântă-adorarea Iar îngerii cei sfinţi, mereu Să dovedească ascultarea. Atunci în scumpa veşnicie El s-a încuibat tulburător, Prin scopul său înălţător - Prin elementul de-anarhie Tot mai pregnant acuzator. Şi-a început ca să susţină Că în măreaţa guvernare A sosit impul de-ndreptare, Şi-n Legea sfântă, divină Se poate face schimbare. S-a angajat de bună voie Prin logica-i, de-a dovedi Cu gând rău, de-a amăgi Că îngerii nu simt nevoie De Lege, pentru-a o păzi. Că Lege-ar pune-ngrădiri La fiinţe ce-s neprihănite Cu puteri vaste hărăzite, Ce în scopuri şi-n gândiri Sunt complet desăvârşite. Astfel ’n-ascuns s-a erijat Nearătând, niciun indiciu C-apărător fiind din oficiu, Al îngerilor, ce i-a înşelat Întroducându-i în supliciu. N-au priceput, că în final Pe panta celor revoltaţi Vor fi priviţi ca răsculaţi, Şi că-n momentul crucial Puteau să fie îndepărtaţi. Urmând calea cea aleasă De Lucifer spre-nfăptuire Fiind induşi, prin amăgire Deşi nu-n totul, înţeleasă L-au sprijnit în răzvrătire. Şi-apreciindu-şi măiestria În luptă cu Dumnezeirea, Mândru că-i stă uneltirea Şi-a materialzat filozofia: "Că Legea strică fericirea. Că ordinea şi guvernarea Trebuie-a fi, reanalizate În proiectu-i de dreptate Şi-nlocuite cu schimbarea Fără restricţii proclamate. Şi, să se conducă fiecare Cum gândirea îi propune Prin propria înţelepciune, Ce o posedă, prin creare Fără cerinţă-a se supune!" Şi răspândindu-şi teoria Spre fericirea existenţei În prosperarea eficienţei, Şi-a declamat toată tăria În spiritul independenţei. Prin amăgire, fiind prinsă Şi-oştirea cea neprihănită Din starea ei cea fericită, N-a declarat ca respinsă Noua gândire răspândită. După îndelungi orientări În multe Sfaturi adunate În cerurile prea curate - S-a decis prin consultări De a-l chema la dreptate. Şi s-a-ncercat, şi străduit Aşa cum Dragostea o ştie Prin cuvânt sfânt să îmbie, Să recunoască că-i greşit Şi să-l convingă să revie. Demersuri au fost făcute Şi a avut timp de gândire Ca în cumplita răzvrătire Prin acţiuni deja-ncepute Să vadă falsa îndreptăţire. Trufia însa a fost mai mare Aflat în nedreptatea cloacă, Şi ea l-a-mpiedicat să facă Mărturisiri, cerând iertare, În revenire, sa se-ntoarcă. Dar când au fost epuizate Din planul sfânt prezentat Orice sforţări, s-a declarat Verdictul Dragostei curate, Răspunsul de-a fi-nlăturat. Nemaifiind nici-un mijloc, Şi nici altă cale de urmare Al dragostei răbdătoare - Cerul n-avea să fie-un loc Pentru păcatu-n avansare. Nu se-admitea ca Lucifer, Cu îngerii săi, ce-l urmau Şi-ntruna, se-mpotriveau Să locuiască-n sfântul cer În dezbinarea ce-o făceau. S-a hotărât de-a fi excluşi Din cerul sfânt şi ordonat Toţi cei care s-au răsculat, Şi niciodată, - din nou puşi În locul sfânt ce-au ocupat. Şi-apoi a fost razboi în cer, Ce-a mai teribilă-ncleştare Din Univers prin lupta mare, În frunte-având pe Lucifer Ce s-a luptat cu disperare. Şi Mihail, Marele Voievod, În dragostea triumfătoare A purtat lupta-ntru salvare A ordinei, - ce cap de pod, Cerul era, spre răsturnare. Dar îngerii cei buni şi sfinţi I-au biruit, şi-au alungat Din cerul astfel bulversat, Pe-acei ce multe suferinţi Prin răsculare-au provocat. Cu Lucifer pentru anarhie, Toţi îngerii ce l-au urmat - În planul său,... deliberat Îndepărtaţi pentru vecie Au fost din cerul ordonat. Şi ceilalţi au slăvit în toate În mod solemn şi adorare 'N puterea-I cea creatoare Pe Creator, ce în dreptate El i-a salvat de la pierzare. Şi nici-o pată, a răzvrătirii Şi-a-mpotrivirii la Cuvânt Nu a rămas în cerul sfânt, Căci spiritul nemulţumirii A fost îndepărtat şi-nfrânt. Şi-astfel, liniştea şi iubirea, Şi pacea sfântă-au revenit În cerul ce-a fost curăţit - Căci printre îngeri fericirea Mai mult din nou s-a-ntărit. Aşa trecând de-ncercarea Prin fenomenul Luciferic - Timpu-anunţat de-ntuneric Şi-au încheiat examinarea Prin proba cadrului eteric. Dumnezeu, nu va admite În dragostea răbdătoare A doua oară, o încercare, Pentru-acele fiinţe ispitite, Ce au trecut învingătoare. Când ordinea bulversată A fost din nou restabilită În starea ei cea fericită - Şi când Legea nemutată, A fost slăvită, preasfinţită... Atunci a început Cuvântul Ca să-Şi exprime Raţiunea, Să-şi exercite-Nţelepciunea Şi cer şi stele, şi pământul, Toate-au mărit Creaţiunea. În dragostea nemărginită El teritoriul Său Şi-a-ntins Şi-a Sa putere Şi-a extins Prin ordinea cea stabilită Ce şi pământul l-a cuprins. Căci o familie,... mai mare, O altă lume cu inteligenţă Marcând o nouă prezenţă, S-a hotărât ca prin creare Să fie-adusă... -n existenţă. Şi-astfel a fost continuată În planul Lui vasta lucrare Încununâd marea-I creare, Cu-o altă lume întemeiată După măreaţa asemănare. Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025