Floarea cu plete-n vânt

O pată albăstrie în marea verde-a ierbii
E floarea mititică ce-o ocolesc și cerbii
În drumul lor bătut spre lacul din pădure
Ce trece printre tufe cu negre-coapte mure.

Minunea cea albastră petalele ridică
Din firele de iarbă ce pentru ea abdică
De la supremația luminii ce străbate
Frunzișul des din bolta copacilor... Dreptate

Își face mica floare  și luptă pentru-o rază
Pe care o iubește, mereu o-mbrățișează.
Curajul de-a răzbate în lupta pentru viață
Îi lasă în petale lumina și pe față

Un zâmbet se strecoară, de-nvingătoare mică,
Umbra pădurii mame nu-i mai inspiră frică.
Când plouă sau un vânt străbate cu putere
Pădurea de mesteceni, se lasă la vedere

Micuța floare-albastră ce-și spune: "În viață sunt
O luptătoare mică, floarea cu plete-n vânt!"