Precum aduce-n sârg cu sine Spre ţara de unde-a fost gonit Un rege-n furie-oştiri străine, Aşa vedeam un vânt grăbit Cu norii după el cum vine. Urlând le cârmuia cărarea Purtându-i în năvală orbi, Părea că varsă-ndepărtarea Şi mii de lupi şi mii de corbi De-a valma să-nspăimânte zarea. Silit-au codri mari să mugă Şi-n turn, de unde-i supăra Al clopotelor cânt de rugă, Trăsniră, şi-un potop era Urgia ce-au făcut-o în fugă. Cu ei o noapte-nfricoşată Ca iadul peste văi trecu: Dar însăşi parcă înspăimântată De-atâta spaimă ce făcu, De-abia veni, pierind deodată. S-a dus cum a venit. Departe Spre-adâncul orizont s-a dus Şi spaime-acum pe-acolo împarte. Şi iar s-a luminat pe sus Şi râde soarele lui marte!
sâmbătă, 19 aprilie 2025