Ia-mi mâna și zboară cu mine până la stele! Iubito, cândva, am vrut să uit de noi, Cândva îmi doream să-ți uit parfumul, Dar rătăciți, printre viscole și ploi Am reușit să ne aflăm tărâmul. Înflăcărați am fost din prima clipă, Entuziasmul imediat ne-a copleșit, De epitete am făcut risipă... Și de-mbrățișări, ce-au curs la infinit. Nimic din ce știam nu era la fel, Nici trăirile din vremurile apuse, Se întreceau săgețile în duel... Ce atrăgeau privirile seduse. De atunci dorințele se-nlănțuie, Iubirea, fără luptă, a câștigat, Ne iau în brațe și pașii ce suie Și puterea dragostei, ce ne-a legat. Ferim prudent barca de-o derivă, Și ne dorim continuu același drum, Trecutul gri dispare din arhivă, Iar tristețea o vom preface în scrum. Ne despărțim de viața răvășită, Cu mărturia dragostei fidele, Ia-mi mâna, mângâiată de-o ursită, Și zboară cu mine, până la stele! Autor: Gabriel Stănciulescu
sâmbătă, 31 mai 2025