- Mi-e sufletul bolnav de-a ta iubire, Iar dorul mi se plimbă chiar stingher. - Pe ulița ce-o cheamă ... Fericire! Știind că nu e totul efemer. Trec anii și se scurg într-o clepsidră, - Lăsând în mine ... un mare ”ghiveci”! (al dragostei, ce nu ți-o simt perfidă), Și care-mi lasă semne intrinseci. Mi-e gândul trist, (că încă te aștept), - Iar inima îmi bate cu putere! Căci eu am învățat să n-am regret, Cât dragostea-ți mi-e singura avere. - Eu mă gândesc tot timpul doar la tine! (și-am constatat că-mi este foarte greu). - Să te visez, când nu ești lângă mine! Sau să te port în sinea mea mereu. - Chipul meu azi nu mai e-mbătrânit! (privirea însă îmi mai joacă feste). Sunt fericit că eu mi te-am găsit, Și că iubirea ne-a ajuns ... poveste. Brăila, iulie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025