Iubirea-i veșnicie

Inima se scaldă-n lumina dimineții,
Iubirea fantastică vine din suflet, se știe
Și urcă pe raze cu neliniștea tristeții,
Dar razele curg în picturi fine din veșnicie.

Flacăra iubirii strălucește-n sufletul mic,
Iar dragostea crește-n legământul iubirii,
Dar vine-o rază din tine, lovind ca un inamic
Și-aruncă cu jertfă în dragostea nemuririi.

O dragoste eternă emană emoție și bucurie,
Să umple golul din lacrima divină,
Dar gata cu suferința, iubirea-i veșnicie,
Când valurile vieții deschid raze de lumină.

De sus vine izvorul cuprins de revărsări,
În sufletul pustiit, amorțit și fără mângâieri,
De zbuciumul vieții, a marilor îndurări,
Iar iubirea încearcă cuib de binecuvântări.