Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi, Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi. In oastea germană s-aruncă împreună Şi cu al lor sânge sting focul ce tună. Dar cine-i mai aprig, mai brav luptător? E Regele însuşi, eroul Victor! Cu calul său falnic, cu lunga sa pală De trei ori în duşmani dă singur năvală! Calu-i ud de sânge până la genunchi, Pala-i roş văpsită până la mănunchi! * Devale-n capela Madonei slăvite O mamă duioasă cu haine cernite Se-nchină şi-nvaţă copilul ei blând In zgomotul luptei să zică rugând: „O! Santa Madona! tu l-al cărei nume Dulcea mângâiere se coboară în lume! Aduc la picioare-ţi cu-adâncă uimire Inima-mi curată, plină de iubire, Ca o floare vie, ca o floare nouă Care îţi închină şi parfum şi rouă. Ascultă-o, Madonă, ruga mea duioasă Pentru a mea ţară atât de frumoasă! Pentru omenirea ce plânge-n durere Şi pentru-a Veneţii liberă-nviere. Dă patriei mele glorie, mărire, Pe duşmanii noştri scoate-i din orbire, Şi mie-mi dă braţe ca să pot combate Cu cei mari de-a valma pentru libertate!” * Pe câmpul de moarte, pe câmp de onor Regele înalţă steag învingător. Zuavi împrejuru-i cu glas triumfal Pe rege-l proclamă al lor Caporal! Şi copilul strigă cu suflet de om! „Să trăieşti o! Victor, Rege-galantom!”
sâmbătă, 19 aprilie 2025