Neam român, văzui odată Oastea Domnului Mihai Zicea Dunărea-ntristată: Fulger îns-atunci erai, Şi-alergând prin cer furtuna Cânta vorbe româneşti Astăzi stau şi-ascult întruna Şi mă uit, şi nu mai eşti! Dar abia rosti cuvântul Dunărea, vuind prin văi, Şi văzu gemând pământul Şi de cai şi de flăcăi. Zornet auzi prin zare, Cum se-ncheagă stol cu stol Şi năprasnică răsare Oastea domnului Carol. Jalnic tu-ţi doineşti durerea Dunăre, şi iat-acum! Din mormânt ieşi puterea Şi-n zadar îi stai în drum. Trec voinicii peste tine; Mersul lor e zbor de fulg, Şi din mâinile străine Stema libertăţii smulg. Tresăriră iuţi românii Căci aminte şi-au adus Cât s-au străduit bătrânii Steagul să ni-l ţie sus, Câte plângeri ne-ntrerupte În mormânt or fi vărsat, Că nepoţii fug de lupte Şi că steagul e-nchinat. Dunăre, ai văzut Smârdanul? Spune tu, s-o spui şi eu! Şi noi ştim izbi duşmanul, Şi-n români e Dumnezeu! Ştim şi noi găti cununa Vitejiei ce-o doineşti, Şi când urlă-n cer furtuna Cântă vorbe româneşti! La Smârdan aşa vru Domnul Morţii dintr-această zi Vor avea cu spaime somnul Şi-aiurind se vor trezi Apărându-se cu mâna Ca de-un tăinuit duşman, Vor muşca gemând ţărâna Ca şi-n luptă la Smârdan. Că-ntr-această zi cumplită N-avu mila nici un rost, Şi mânia răzvrătită Lege tuturor ne-a fost. Astfel că, văzând pierirea, Însuşi Dumnezeu de sus, Galben întorcând privirea, Mâna peste ochi şi-a pus. La Smârdan, pe unde drumul Da de-a dreptul spre vrăjmaşi, Risipeai cu mâna fumul, Ca să vezi la patru paşi. Şi-ntr-un iad fără de nume, Unde-ai noştri iuţi pătrund, Nu era nici cer, nici lume, Numai noapte fără fund. Şi-ntr-acel noian de ceaţă Dorobanţii, dând de-un râu, Au trecut prin sloi de gheaţă Şi prin apă până-n brâu. Râu de apă Prut să fie Cum era să-i ţie-n loc, Dacă n-a putut să-i ţie Din redute-un râu de foc! La Smârdan de-un gând cu toţii Fost-am braţ pustiitor, Şi murind au dat nepoţii Mâna cu strămoşii lor. N-ai avut mai buni tu, bane, La Călugăreni în văi; Iar la Racova, Ştefane, Nu-ţi erau mai buni ai tăi. De-o veni din nou vreodată Vuiet peste-al tău pământ, Ţară dragă şi-ncercată, Vom ruga pe Domnul sfânt Nu-ntr-alt chip să ne ajute, Ca să-nfrângem pe duşman, Decât dându-ne virtute De flăcăi ca la Smârdan.
sâmbătă, 19 aprilie 2025