A licărit o lumină, s-a aprins o stea, a bătut o inimă ş-a înviat în suflet dragostea mea. Un nor a umbrit luminiţa, o strângere de inimă a schimbat sensul vieţii - cum ai putut ca să dispari? Pe frunze s-a oprit vântul şi-a alungat melodia dulce a dragostei; boabe de cristal au îngheţat pe gene imortalizând suferinţa. A apărut o luminiţă, apoi… o rază de soare. Căldura a învăluit inima şi gheaţa de cristal s-a transformat în rouă. Genele umede se pleacă sub greutatea privirilor tale. Un surâs răsfoieşte amintirile, roua are sclipiri de diamant. Soarele privirilor tale soarbe lacrimile şi genele uşurate de povara lor, descoperă zâmbetul privirilor. O nouă speranță, o adiere lină, un nimb de lumină...
sâmbătă, 31 mai 2025