Am fost în haita lupilor. Străine creaturi-s oamenii. Haini! Hienele, prădătorii, nimeni n-a contat, Ochii spre lumină Şi-un steag ridicat. Poţi oare să câştigi o luptă În care toţi au murit? Te numeşti victorios Dacă restul au pierit? Puternici, imortali şi plini de nimic. Păşim cu tălpile goale şi arse Pe poteci cu pietre scoase. ... Iar în urmă ne cad sufletele Măturate de vânturi ce nu bat. ... Doar inimi aspre... Haita te urmează stângaci. Ai reuşit! Fără dragoste, fără ură, Fără nimic. Eşti sus! Pustiu şi frig. O mare de azur, Un urlet surd. Te mai întreb... De câte ori în viaţă ai murit? Şi-ncă ceva. Ai fost vreodată fericit?!...