După ce au fost trecut Mai mult decât ani o mie De-ncruntată duşmănie, Lupii pace au făcut Cu păstorii şi cu turme. La îmbi de folos era Ca masacrul să se curme, Dişi lupii i dizbârna, Păstorii din a lor piele Făceau bune cojocele, Încât oaia-n liniştire Nu putu mai ca să pască, Dar nici lupul cu lesnire N-au putut ca să răpească. Drept aceea, întemeiat Un tractat s-au încheiat Ş-ambe părţi dau spre tărie Cuvenită chezăşie: Lupii dau pe lupişori, Oile pe câinii lor. Având pacea iscălită După forma legiuită Prin ghibacii comisari, Ce era de neam măgari, Urma liniştea în ţară; Pe cât lupii tinerei N-aveau dinte, n-aveau gheară, Au fost blânzi ca nişte miei. Dar îndată ce la trup Din lupşor ieşit-au lup, Apetitul firesc mână Să se-ncrunte la o stână Ce-i lipsită de păstori. Atunci lupii răpitori De oi şi de mei o sumă Prind, despoaie şi zugrumă; Cânii, a turmei tărie, Ce dupre acel tractat Adormise-n lupărie, Tot de lupi s-au sugrumat. Încât iată adevărul S-au vădit şi astă dată: Cum că lupul schimbă părul, Dar sistemul niciodată!
sâmbătă, 19 aprilie 2025