Mai lasă-mi pădure doar mie tacerea Şi paşii uşori ai vântului trist, Iar freamătul cald să-mi aline durerea, Simțind melodia unui vechi pianist! Mai lasă-mi doar mie străinele văi Umbrite de noapte şi pline de tine, Când oamenii sunt zi de zi tot mai răi, Mă voi stinge cu roua printre frunzele-ți pline, Mă voi pierde prin vreascuri de clipe uscate, Prin murmurul apei , în ecouri târzii Voi plânge ca ploaia peste umbre pictate Când luna se cerne în culori arămii ! Mai lasă-mi pădure o caldă privire Când trec uneori pe sub aripa-ti grea, Apusul să curgă într-un vers de iubire Sorbind disperarea din lacrima mea !
sâmbătă, 31 mai 2025