În viața ce-o trăim zi după zi Și o slăvim mai mulți în poezii Începem, chiar de prunci, prin a sorbi Iubirea mamei, fără a vorbi... Și ne hrănim cu dragostea ei pură Până cuvinte scaldă a noastră gură Cu focul viu al rostului de-aici: Iubirea ce topește sloiuri reci! Când anii se adună peste noi, Trăim iubirea pură doar în doi... La flacăra ei sacră ne-ncălzim, Doar inimile le mai auzim Cum într-o simfonie-și potolesc Setea de dragoste și ce e pământesc. Dar timpul curge și viața ne duce Spre locul unde ne-nchinăm la cruce Și-acolo luminați de-acea credință Că este-n noi și ne stă în putință Iubirea s-o lăsăm drept moștenire... Sufletu-i gata pentru mântuire!
sâmbătă, 31 mai 2025