Marea Întâlnire La Tine, o Doamne, în rug-astăzi vin Cu sufletul searbăd scăldat în suspin, Să-mi vindeci durerea şi chinul amar Să-mi dai pacea dulce a sfântului har! De-a Ta părtăşie mi-e sufletul dornic De Spiritul Sfânt, să rămân statornic, Să înving totdeauna, demonica vrajă Să nu cad pe cale, în tainica-i mreajă. Iubirea prea Sfântă aş vrea să pricep Şi-o viaţă prin jertfă cu drag să încep, Puterile toate, cu patos să-mi strâng, La pieptu-Ţi Isuse, să cad şi să plâng! Să-mi ştiu azi zdrobită, a trupului fire, Din sclavia-i cea crudă să am izbăvire, Să lupt spre-a o birui, cu poftele sale Dorinţele şi planurile, să fie-ale Tale! Idealul prea scump aş vrea să-l ajung, Şi-n calea credinţei, deşi drumu-i lung, Să strâng vreau cu sârg, laurii cereşti În ghirlande de-aur, din spinii lumeşti. Prin văi şi ruine, prin deşert sau pustiu De-o fi ca să trec, al Tău vreau să fiu! Pe drumul dreptăţii, condu-mă înainte Şi-aşterne-mi pe cale, poveţele sfinte! Cu dor necuprins Te chem, Te doresc, Căci azi simt nevoie, de harul ceresc, Povara din suflet aş vrea s-o descarc La crucea Golgotei, iubirea să-ncarc! Să spun lumii întregi, iubirea cea vie Şi-n inimi zdrobite, ea mereu să-nvie, Şi-n partea de lucru, care îmi revine În dureri şi lacrimi, să fiu lângă Tine! Cu planul salvării, spre culmi înainte Să spun tuturora, să le-aduc aminte, De harul Tău Sfânt, pentru omenire, De vestea cea bună, de marea iubire. Şi vrajba şi ura, de mi-or fi-mpotrivă Ca luntrea vieţii, să-mi ducă-n derivă, Spre Tine să-mi fie, speranţa salvării Să nu mă scufund, în adâncul mării! Năvalnice valuri, prin volburi de ape De-or izbi-n furie credinţa să-mi sape, Dragostea voi pune-o, în locul dintâi Nădejdea sublimă, îmi va fi căpătâi. Spre sfântul ideal peste valuri purtat Condu-mă la ţărmul cel mult aşteptat, Şi-n negura nopţii, trimite-mi lumină Din farul cel veşnic, din slava divină! Pe-ntinderi de ape în timp de furtună Când braţul nevolnic e gata s-apună, O,Tu barca salvării, aruncă-mi în larg La Tine s-ajung, cântând pe catarg! La ţărmul iubirii, cu turnu-i de veghe Reflectând în zare peste mii de leghe, Lumina-Ţi divină ce-n raze-ai vărsat Să fiu lângă Tine, mi-e dorul purtat! La marea întâlnire, ce v-a fi împlinită Atât de-aşteptată şi prea mult dorită, Să-mi pot exprima bucuria-n cuvinte Rostită în imnuri de coruri prea sfinte. Când cerul întreg, suna-va-n cântare Preamărind biruinţa-n jertfa Ta mare, Să fiu împreună, cu îngerii cei sfinţi Ce au fost cu mine, în lungi suferinţi. Să gust din favoarea, măreţelor taine Veşmântul luminii, să-mi fie iar haine, În sfânta-Ţi prezenţă să pot să trăiesc Speranţele sfinte, ce-n suflet nutresc. Să sorb cu nesaţ, din marea-Ţi iubire Şi-n suflet să-mi strâng, sfânta fericire, De-a fi lângă Tine, o Doamne-n vecie, De viaţa prea scumpă, să am părtăşie! Simţind împlinirea, făgăduinţelor sfinte, Privind la iubirea-Ţi ce-o curge-nainte, O veşnicie întreagă, să stau şi s-admir Cum ea se revarsă, în torente de mir. Balsamu-I puternic să văd cum răzbate Ca un tonic fluid, pulsând viaţa-n toate Din Universul mareţ, cu lumi şi minuni Ce veşnic, o Doamne, Îţi vor fi cununi. Când vei fi proclamat Împărat al măririi, La încoronarea finală, ca preţ al jertfirii Ce-ai plătit fără murmur cu viaţa divină, Să fiu în oştirile, ce cu drag Ţi se-nchină. Să mă bucur de slava măreţiei în glorie, Că-n lupta cea mare-n final de victorie Asupra pacatului, s-a terminat tragedia, Ce şaizeci de veacuri, a umbrit veşnicia. Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025