- Nu râde ca şi cum n-ai înţelege Că te întreb, iubite, când mi-e dor Cum luna guvernează fără lege Aceste nopţi supreme de amor? Tu ai încins cuptorul cu dorinţe Sau iulie-i de vină pentru tot? Sunt nopţile acestea consecinţe Că dragostea nu are antidot? Când gura ta-mi recită trupul, freamăt, Metal topit mi-e sânu-n palma ta, Sub pieptul ars tresare câte-un geamăt, Dar roagă-l tu, pe iulie, să stea. - Nu râd, iubito, vreau să se închege Un dans nebun, Fecioară-n Vărsător, Și poate lumea toată va-nțelege Cum te iubesc în luna lui cuptor Cu buzele arzând ca o văpaie Și mâna tremurând pe sânul mic, Să nu-mi ceri tratamente, nu vreau ploaie, Șampania o sorb de pe buric. Când te recit vibrant la strofa-a treia Mă las pătruns de-al dragostei tumult, Eu recunosc, și-n vis, că ești femeia Ce-n iulie ador să o consult. Liliana Trif & Ioan Grigoraș