M-opresc. Un strop din cer, clar și cristalin, O lacrimă curată a unui îngeraș, Durere și tristețe , regrete și suspin, Mi-aduce-adânc în suflet când cade-mi pe obraz. El parc-ar vrea să-mi spună tristețea ce-l răzbate, Când părăsit de cea, de soartă hărăzit Să-i fie scut și pavăză, ea însăși înspre moarte Spre nemilos destin la-mpins cu pas grăbit. Sau nu vedeți voi oare cum mame-și lasă pruncii în pungi, în ghene reci, și dezbrăcați și goi. și-n rod fructul iubirii, de mult uitate-atunci, Transformă al lor suflet în searbăd, trist noroi, Căci ele n-au știut și nu vor ști nicicând, Că la cumplita faptă doar Dracul le îndeamnă și că pierdură-n van eternul simțământ, Dumnezeiescul Dar, acela de-a fi Mamă. Căci ce iubire-n lume e mai presus de toate De soți, prieteni, frați, de griji și de nevoi, Doar una pentru care inima le bate, Iubirea cea de Mamă, iubirea pentru noi. Sunt fii fără de mamă, lăsați în voia sorții, Ce-nfrunta crunt destin aduși în pragul morții. Ei luptă cu-ndarjire-n luptă pentru viață Căci soarta lor atârnă de-un firav fir de ață și dacă firu-acesta s-a rupt din temelie Ei pururea vor fi pierduți pentru vecie. și-atunci, un strop din cer, clar și cristalin, O lacrimă curată a unui îngeraș, Durere și tristețe , regrete și suspin, Mi-aduce-adânc în suflet când cade-mi pe obraz. Căprar Florin
sâmbătă, 31 mai 2025