În spital vezi atâta suferință, Unii încearcă să vadă viața-n verde viu, Dar unii pierd lupta cu ușurință, Iar alții se gândesc " cum am să fiu". Vor să-npartă lupta lor în patru, Gândindu-se la cele mai mici mogâldețe, Ajung unii și la psihiatru, Ca timpul din viața lor să-nghețe. Să te rogi cu sufletul emotiv, Iar plânsul înecat să nu se vadă, Să treacă iarna grea fără nici-un motiv, Peste cei bolnavi o mană ușor să cadă. O zi mai bună-n viață lor se iviră, Din toate colțurile strigătelor de suferințe Și steaua luminoasă ei o priviră, Când corpul lor trece-n alte ființe. Fără să știe că viața lângă suflet minte, Vin leacuri noi ce-alungă urâta boală, Cu Domnul lângă ei acum, dormind cuminte, Visând frumos la viața naturală.
sâmbătă, 31 mai 2025