O luncă se deschide printre nori, În care joacă Soarele tomnatic. - Așa cum sentimente sau fiori! Se plimbă des prin capul meu zănatic. Mi le-ai făcut să pară conștiente, (așa cum este chiar iubirea ta). În moduri minunate, permanente, Ai reușit să-mi furi tu dragostea. - Cu strategia vieții învățată! Ai adăstat cuminte-n mintea mea. - Făcându-te, cu inima surată! Și implicit cumnat cu dragostea. Mai învățat să te iubesc flămând, Să rup din tine, ca dintr-o stafie. - Iluzii pertinente fremătând! (ca să le dai mereu cu apă vie). - Tu nu te mai uita la cei din jur! Tristețea lor ar trebui să doară. (și, ai putea, ușor să faci sperjur), Chiar dacă este pentru prima oară. Cu părul despletit, picioare goale, În ploaia vieții mele te afunzi. - Îmi vindeci răni și chemi prin tribunale! Acele vise-n care tu tot plângi. Cu strategia bine învățată, Chiar vei răzbi în viața ta furată. Brăila, iulie 2017