Oare?

Din cer a picurat o lacrimă ce doare...
O picătură în deșert, ce viată dă și moare, 
Topind și dor și suflet și uitare.
Să fie-a ta? Nu cred. Ba este... Oare ?

Oare ce-l ce-a aflat o lacrimă pe obraz,
El însuși de iubire a încercat să facă haz,
Uitând de iubire, de viață și necaz,
Privind cu voioșie al apelor talaz ? 

Nu cred. Căci lacrima-i un semn de dor,
Ce tristă va trece prin suflet arzător,
Umplându-l tot cu dragoste și-amor,
O dragoste bazată pe-un cuget minor. 

Noi lăcrimăm în fața unui soare,
Ce din petale își croiește o culoare,
Pierzându-și focul prin izvoare.
Noi numai dragoste și moarte facem... Oare ?