Vorbește-mi! Cu vorbe care nu-s și mâine, Când doi străini vom fi, de tine şi de mine. Ca ziua altor vremi, ce-a-ntineri pe gânduri, Mai să ne împace cu firele acestor rânduri. Pentru dragoste, să mor, să fie-o zi de mâine, Când măguliri n-or fi, să-și mai facă inimi bine. Precum stâncile credinței, ce stau vrednice în toate, Bărbați ce sunt în nume, așa mândri să se poarte! Plânge-mi! Cu plânsul care nu-i și mâine, Când în treacăt nici, înfiorările ne-ar ține. Ca fuziunea din priviri ș-al brațelor volum, Mai să ne aducă cândva pe-același drum. Pentru dragoste, să mor, să fie-o zi de mâine, Când visători n-or fi, să-și mai fac-amorul pâine. Precum nunțile celeste, de pe-a eternității coadă, Femei ce sunt în nume, așa sublime să se vadă!
sâmbătă, 31 mai 2025