Te caut și nu te găsesc și nici nu știu de tine. Când te-ai pierdut, când ai plecat, când ai uitat de mine? Și visul când l-ai dat uitării și cum de nu ai mai luptat, Ci te-ai lăsat pradă ușoară pe acel drum întunecat... Nici zâmbetu-ți nu e pe buze și ochii vii acum s-au stins. Te-ai transformat în piatra rece și ești acum de neatins. Mă sperii și îmi este teamă că ai s-alegi un drum greșit, Că o să-ți pierzi și amintirea și inima-ți ce am iubit. Ți-aș cere să te-ntorci acasă, dar de acolo ai plecat Că îți curgeau prea multe lacrimi și chipul îți era pătat. Îți înțeleg cumva durerea și știu că te-au îngenuncheat Durerile și neputiința pe care le-ai tot adunat. Și ai iubit atât de tare...însă iubire n-ai primit.. Te doare sufletul..te doare... De-aceea poate ai fugit. Când nu ți-au mai rămas prea multe, te rog să-ncerci să-ți amintești C-aveai cândva mii de motive să lupți, să fii și să trăiești.